No, măi Mircea, dragă, ascultă oleacă povestea asta strașnică.

Era odată în satul nostru din Straja, un flăcău pe nume Ionel.

Ionel o crescut hăt pe dealuri, la stână, cu mioarele și câinii lui.

O fost vremuri grele, când războiul tăia drumurile și lumea nu știa de pace.

Ionel al nostru era tare priceput la făcut hârzoburi și leagăne din cânepă.

Îmbrobodit bine, îi vânta vremea și nu s-o temut de glod și hârtoape.

Într-o seară, când viscolul zbuciuma troienele, Ionel o găsit un pui de păpușoi pierdut.

L-o adus acasă, l-o încălzit la vatră și i-o dat coleșă bună.

De atunci, Ionel și păpușoiul au hălăduit împreună, nedespărțiți.

Așa, măi Mircea, să știi că îngrijind de alții, câștigi tovarăși adevărați.

No, amu hodinește, că-i vremea de somn.