Tulăi, Petrică dragă, măi, amu să-ți povestesc cum o fost pe vremea războiului, că nu-i de glumit, zău așa.

Eram oleacă de fată, dar țiu minte cum am stat cu toții în șură, ascunși de tăt răul pământului.

Viscolea strașnic afară, iar noi trăiam din coleșă și păpușoi, că mai mult nu era.

Moșu' era cătană la război și să nu știi dacă se mai întoarce.

Făceam clacă cu vecinele, să țesem horbotă și să-mbrobodim pruncii, să nu răcească.

Olecuță de lumină aveam, de la o lampă, și tata îndrătornit să nu se vadă din sat.

Mai venea câte un tâlhăraș, căutând să fure, dar eram strașnici, măi, și ne păzeam straiele și zestrea.

Îți spun, Petrică, de-amu e bine, dar atunci... Eram spornici, dar tare trudită viața aia.