No, Petruța dragă, ia ascultă colea, cum amu multă vreme-n urmă, după război, tare bine-o fost.

Când s-or înturnat oamenii acasă, tot s-o luminat, măi, dragă.

Pe ulița satului, copchiii hălăduiau veseli, de parcă toate grijile dispăruseră.

Și-apoi, hai cu clăcile, Petruța! O clacă strașnică, cât de bine ne-am strâns toți să lucrăm la câmp.

Flăcăii și fetele, hăpca, trăgeau de sape și cântau.

Apoi, colea, la șură, seara, ne-adunam cu toții, povesteam despre vremurile grele.

Dar și despre cum amu e fain și liniștit.

Se gătea coleșă și mămăligă, fiecare aducea câte un blid cu bunătăți.

No, mai băgam câte un dans, câte un joc, măi, Petruța.

Îmi aduc aminte, cum îmbrobodiți în straie de sărbătoare, uitam de toate necazurile.

Era bine, dragă Petruța, era tare bine.

Și așa, îmbătați de fericire, ne culcam pe prispă, sub cerul senin.

Căci după furtună, vine mereu soarele, și noi eram fericiți.