Tulai, dragă Savetă, ia ascultă, măi!
Eram mai tânără, colea, și aveam o ogradă plină.
Un cocoș mândru, măi, le ținea în frâu pă găini.
Gălăgios era, parcă nu-l dureau strunele!
Și aveam și o vacă, măi dragă, cu coarne mari.

No, prima dată când am văzut olecuță cum se îngrijorează găinile.
Le-am strâns, cum am putut, și le-am dus în șură.
A venit oleacă de ploaie, dar cocioabele erau în siguranță.

Așa-s animalele, Savetă, tare de nădejde.
Amu, când vine seara, adun toate animalele la un loc.
Le privesc cum se hodinesc.
E un sentiment tare fain, să le știi în siguranță.
No, să ai grijă de ele, Savetă, că-s minunate.