No, apucă-te bine, Saveto, să-ți spun ș-un basm.

Era odată un clapon șugubăț în ogradă.

Măi, ce să-ți zic, tare-i mai plăcea să se fudulească pe lângă cloștile cu pui.

Dar într-o zi, ce să vezi, îi veni ideea să hălăduiască pân' la șură.

Acolo, săraca bibilică, se vântura de colo-colo de frică.

Claponul, hapsân cum era, s-o luat după ea.

Dar bibilica, măi dragă, zbură taman sus pe streașină.

Claponul nostru se sminti și el și se sui după ea.

Doar că, vai de el, se împotmoli în horn.

Acu', Saveto, îți spun, s-o dus la mine să-l scot.

L-am tras nițel de codiță și așa s-a potolit.

De atunci, claponul nu s-a mai aventurat.

A stat molcom pe lângă cotet, bine îmbrobodit de cloști.

No, și acuma, tu, Saveto, să ai somn lin.