No, măi Petrică, hai să-ți spun o poveste.

De la Falcău, știi bine, hăt acolo.

Acolo-i un pământ strașnic, măreț, de-l vezi numa.

Când eram tânără, nițel mai mare ca tine, măi dragă, mă duceam la Falcău.

Pe câmpurile alea verzi, colea, hălăduiam toată ziua.

Ne jucam cu pruncii din sat până devale.

Coconii, ștrengarii, se ascundeau prin glod.

Cu opincile în mâini, săream hârtoape.

Tulai, era vântură mare de copii!

Ne-adunam la șipot, să ne hodinim.

Era o fântână veche, așa faină, măi Petrică.

Apa-i rece, taman bună de băut.

Acolo ne povestea moșul Niculae de război.

Ne înfiora, ne amuzam, ne dumiream la povești.

Îmbrobozite, fetele ascultau în tăcere.

Falcău era un loc de basm.

No, de-amu, ești mai potolit, Petrică?

Dormi bine, că mâine-i o zi nouă!