No, măi dragă, știi tu că la Falcău pământu-i tare meșter și strașnic de roditor. Acolo, Ioane, au fost o întâmplare care mi-a făcut părul să se zburlească hăt, pe cap. Era într-o toamnă târzie, când ceru' era plin de nori negri ca funingușa din sobă. Ioan, om gospodar, se puse să-și adune colea păpușoii.

Deodată, din pădurea de la marginea hotarului, s-a iscat un vânt strașnic, de parcă venea dintr-un basm cu zmei. Ioan nu se dumeri de ce-i așa un hărmălaș, dar nu se opri din treabă. No, când să-și ridice privirea, o vazu pe Măriuca, fata din sat, cum venea în fugă, strigând: "Ioane măi, să te păzești! Se-aude că-i ursul prin pământurile astea."

Ioan se opri olecuță, trăgându-și suflarea, dar nu se lăsă îndărătnicit. Cu toate că era strașnic ce auzi, își împături mânecile și hotărât, fini treaba la păpușoi. Că, vorba aia, pământul cere trudă și suflet, chiar și când ursu-i prin preajmă...