No, măi dragă, să-ți spui o întâmplare din vremea când Ion, flăcăul cela voinic din sat, s-o hotărât să-și lucre pământul hăt din Falcău. Acolo, pă pământul ăla roditor, se afla o pădure strașnic de deasă, taman bună de făcut gospodărie.

O pornit Ion de dimineață, cu hârzobul plin de merinde și cu coasa în mână, hotărât să-și facă loc printre copaci. Tulai, ce de trudă o fost! Dar Ion era bărbat voinic, și nu s-o speriat de treabă. Pe la amiază, când soarele se vântura pe cer, s-o odihnit oleacă la umbra unui fag bătrân, gândindu-se cum o să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru rodul pământului.

Ei, și cum stătea el așa, deodată o auzit un șipot de apă curgând. O pornit după sunet și, ce să vezi, o găsit un izvor limpede, de parcă era pus acolo să-i aline setea. Ion și-o zis în gând: "Aista-i semn că de-amu toate vor merge bine." Și așa o fost, cătănaș dragă, că de atunci Ion o făcut gospodărie mare și faină în Falcău, iar povestea lui e spusă și azi la șezători.